Pentru ca viata e mai presus de orice, sambata 27 februarie are loc in Timisoara o strangere de fonduri pentru Daniel Raduta, un tanar bolnav de leucemie ce are nevoie de ajutor. Si pentru ca suntem oameni vom incerca sa-l  ajutam si vom fi prezenti la Hotelul Timisoara, incepand cu ora 19.00 unde ne vor incanta auzul Florin Chilian iar specialitatile culinare ne vor fi preparate de maestrul Adrian Hadean.

Obiectele ce vor fi licitate le gasiti aici iar meniul aici.

Si nu uitati, prezenta voastra poate salva o viata.

Simplu, asta e mentalitatea romaneasca. Eu stiu ca in tarile civilizate oamenii isi mai programeaza si din timp evenimentele, concediile, etc. La noi doar nuntile sunt programate din timp, ca deh, acolo se scot bani….

Si daca doriti sa vedeti prezentarea iPad:

Dar sa va povestesc, la noi in firma fiecare are cel putin doua telefoane, fiecare cu ringtonul lui. Evindent ca atunci cand posesorul telefonului a iesit la o tigara sau s-a dus sa-si ia o cafea atunci incepe sa sune. Si nimeni nu raspunde, v-ati prins, si suna si suna incat iti vine sa-l arunci pe geam. Dar asta nu e tot, problema e ca paleta de ringtonuri e atat de variata incat nu mai stii al cui suna si de unde. Cea ma tare melodie din firma e “Joe Cocker – you can leave your hat on” pe care o aud de cel putin 10 ori pe zi, ca de, de atatea ori suna iubi. Asa ca, in semn de “multumire” si ca sa le disper pe colege, ultimul rigtone pe care il am pe telefon e Prodigy – Smack my bitch up!!! Daa, o sa le fac varza, saptamana viitoare imi “uit” telefonul pe birou, o sa ma duc intr-un alt birou de unde o sa ma sun de 10 ori pe zi, dar nu o data, de cate doua ori.

Luati d’aici cu telefoanele voastre!

Aceasta contradictie exista si intre oameni, uitandu-ne in jurul nostru ne dam seama ca exista oameni cu care nu merita sa ne pierdem timpul, insa exista foarte putini care inseamna ceva, pentru care merita sa depui orice efort, care iti fac viata mult mai frumoasa, care merita pretuiti! Si aici ma refer atat la prieteni cat si la familie.

In ciuda faptului ca tanjesc dupa aceste “diamante”, simt ca nu mai am loc in cutia mea de pietre pretioase. Insa exista persoane care sunt adevarate diamante, care iti fac viata mai frumoasa zi de zi, care te fac sa zambesti cand esti trist si obosit. Vine o vreme in viata cand te saturi sa mai cauti aceste nestemate insa ele pot aparea cand te astepti mai putin.

Chiar nu mai speram ca va aparea, chiar nu credeam ca voi mai fi asa vesel cum eram inainte. Ma bucur ca am adaugat cel mai important diamant in cutia de pietre pretioase a vietii. Ce frumos e sa poti  pretui fiecare clipa…

1. Lindsay Lohan – pentru ca are roluri de fata cuminte, funny, desteapta, chiar angelică pe alocuri când de fapt ea e o curva notorie, petrecăreaţă ce si-o trage cu toţi fraierii. Şi ca să citez un mare gânditor al zilelor noastre, “Nu i-as băga măgaru’-n beci nici dacă aş avea un penis adiacent pulii” (adaptare). Fata asta a provocat mai multe scandaluri decat oricare alta vedeta de la Hollywood ajungand tot ea sa pozeze in victima. Iecc!

2. Uuu, Britney Spears – asta e probabil cea mai artificiala vedeta, printesa pop sau ce naiba o fi, sexsimbol (nu mi se pare), labila psihic, deviata, acum virgina iar peste 5 minute se sarutandu-se cu Madonna, cu melodii care le fac sa rada si pe fetele de la Blaxy Girls. Nooo..

3. Lucy Liu – chiar nu ma starneste deloc, mi-ar fi frica si sa stau langa ea in tramvai, atunci sa nu mai vorbim de alte nebunii. Mi-o imaginez cu un bici alergand dupa mine prin casa. Mami!!!

4. Pamela Anderson – in general slut-like-girls nu ma atrag iar silicoanele la o femeia care are deja cu ce se lauda sunt in plus. Gretoasa, ce sa mai. (mi-am amintit ca  tre sa termin de vazut un Roast cu Pamela Anderson la Comedy Central).

5. Tori Spelling – nu stiu daca e considerata secs-simbol insa eu chiar nu pot sa o suport. Adica nici cand juca in Beverly Hills. Ma enerveaza faţa ei de cal, vocea de pisică, dar cel mai mult sânii siliconaţi cu acel şanţ enorm intre ei ce ar putea fi folosit lejer ca transeu pe timp de razboi. Nici prestatia actoriceasca nu e dintre cele mai reusite…

Si ca să nu rup lanţu, pasez această minunată leapşă la Tomata (na), Blooo si Petre. Deci, guys, 5 personaje de sex opus care sunt considerate sexsimboluri iar pe voi nu va impresioneaza.

Asa cum ne-am obisnuit, cel mai grandios dintre evenimentele Sensation White din Europa se desfasoara pe Amsterdam Arena din capitala Olandei. Anul acesta ne vom imbraca complet in alb pe 03.07.2010 si vom lua cu asalt cea mai mare scena de dans din lume.

Pentru impatimitii muzicii trance, pe 13 martie pot participa la Sensation Belgia in Hasselt, pe 9 mai 2010 in Lisabona, Portugalia iar pe 29 mai 2010 pot ridica mainile in aer la Sensation White Praga. Se pare ca evenimentul ce a avut loc anul trecut in Budapesta nu va mai face parte din calendarul Sensation White 2010.

Biletele inca nu s-au pus in vanzare pe siteul oficial insa fiti pe faza ca urmeaza…Probabil ca pretul biletelor va fi tot ca anul trecut intre 65 euro si 125 euro la categoria deluxe.

Daca anul trecut tema a fost The Ocean of White, anul acesta vom patrunde in Wicked Wonderland.

So, let the party beeeegin!!!!

Anii 96-98 cred au insemnat inceputul socializării pe internet. Ce Twitter, mircu a fost primul. Primele fete pe care le-a agăţat Raul au fost pe mIrc. Ţin minte si acum, nickul PizzaBoy era celebru pe canalele #Timisoara, #Bucureşti si alte tâmpenii derivate. Dar de ce vă povestesc eu de Raul când vroiam să vă zic altceva.?

Povestea noastră incepe in 1998, el un băiat simpatic, frumos, proaspăt absolvent de liceu, având toată viaţa inainte la cei numai 20 de ani de curând impliniţi.

Ea, o moldoveancă focoasă de peste Prut, incă liceeancă, frumoasă si devreme acasă.

VirTuaL: asl pls

Romanitza: 18, f

VirTuaL: Eu 20, m, Tm. Tu de unde esti?

Romanitza: Din Chisinau.

Si aşa începu totul. Stăteau nopţile şi povesteau vrute si nevrute pe mirc. El inchiria o staţie toată noaptea la Plasmanet, un club de net dintr-un apartament imens de la etajul doi al unei clădiri vechi. Ii plăcea să meargă acolo că se fuma, muzica era cool, băieţii ascultau numai BUG Mafia.

Timpul trecea şi relaţia lor avansa cu o viteză pe care nu o preconizaseră ei iar sentimentele lor deveneau tot mai puternice. Cu toate astea nu se vazusera deloc, el in Timişoara, ea in Chişinău.

Intr-o zi  primi o scrisoare, era de la ea, Romaniţa. O scrisoare de dragoste, parfumată.

“N-ai aşteptat să-ţi scriu, nu? Surprise!!!

Bună scumpete!

Mă bucur nespus de mult că scrisoarea mea a ajuns la tine! e-e-e-e-e…eram să mă supăr rău dacă dormea acum prin vreo urnă :0)

Vezi că sunt mai isteaţă ca tine? ;0) Ştii de ce? Nu. Hee…iţi spun eu. Tocmai de aceea că eu ţi-am scris prima (oricum e cu ocazie deosebită, iţi dai seama, nu?)!

Este ora 19.17 …miercuri…farmecul naturii ne cuprinde misterios (sunt cu Silvia la vilă, la margine pădurii, să vezi ce minunat e,  Alexandru!). Ce-aş vrea să fii acum cu mine…mmm…sper că vom fi vreodată (speranţa moare ultima, cu toate că deacuma se foloseşte mai mult “speranţa moare… prima” :0) )

Ce miros plăcut…ca în paradis…(apropo’, mâncăm căpşuni şi cireşe…ce delicioş e…mmm…:0P )

…………………………………

Cred că vei fi mâine pe mIRC, să inţeleg că nu în zadar am depus efortul ca să mă însănătoşesc. Ce-am mai suferit, aoleu! Mi-a fost întradevăr, greu…credeam că nu mai scap, că mor!

Mă gândisem să-ţi povestesc încet-încet (că e cam lunguşoară) legenda aceea, dedicată dragostei (e interesantă, să ştii), dar o voi face data viitoare(dacă, bineînţeles, îmi vei răspunde :0))) ).

……………………………………

Al tău vis, Romaniţa!

***Scrisoarea integrala intr-un articol separat***

O citi şi îşi dădu seama că şi el o iubeşte.  O iubea din tot sufletul, simţea că se topeşte numai când tasta “Noapte bună urmat de clasicul sărut }{”. Parcă o simţea lângă el, ii simtea respiratia langa urechea lui. Tâmpit de aburii alcoolului,  un gând îl străfulgeră,” gata, mâine plec în Moldova. Trebuie să o vad neaparat, dacă nu, explodez. “. Simţea nevoia să o strângă în braţe, să o sărute, să faca dragoste cu ea cum n-a mai facut cu nimeni.

Se hotărâ să-i facă o surpriză şi să nu-i spună nimic de mica lui excursie la Chişinău.

Era noiembrie, insă un frig de crăpau pietrele. Cu toate astea peronul din Gara de Nord i se părea Champs Elysees intr-o zi insorita de primăvară. Un gând de nelinişte totuşi îi dădea fiori sau să fi fost de la dragostea ce-i rodea inima? Tot felul de gânduri nu-i dădeau pace: dacă nu e ea cea pe care am văzut-o in poze, dacă e cu 15 cm mai inaltă ca mine si nu ne potrivim, dacă, dacă? Cu o sticlă de vodka în buzunar, căci altcumva nu ar fi putut să călătoreasca cu trenul spre Moldova, băiatul nostru luă drumul Chişinăului.

Sentimentul de nelinişte persista, nu înţelegea ce-i cu el, de ce nu-i dă pace.

Cu cât trenul se apropia de Chişinău cu atât inima lui bătea mai sacadat, parcă ar fi vrut să-i iasă din piept însă apropierea de ea ii dădea aripi, simţea că lumea e mult mai frumoasă, că soarele răsărise şi pe strada lui.

Taxiul il duse rapid pe o stradă centrală din Chişinău, cu case cochete diferite de blocurile gri la care se aştepta. Scurta călătorie de la gară până aici fusese un bun prilej de a rememora fiecare clipă petrecută alături de Romaniţa, ce-i drept numai virtual. Işi imagina întâlnirea cu ea, o vedea in faţa uşii mută de uimire şi-o imagina cum îi sare in braţe sărutându-l pătimaş.

Taxiul opri in fata unei case impunătoare, poate cea mai frumoasa din zonă, cu un gard inalt strajuit de doi lei de piatră. Un zâmbet îi umplu faţa imaginându-se un dresor al acelor animale. Sună la poartă aşteptand momentul mult visat, picioarele i se inmuiaseră copleşit de emoţie.  In sfârşit se auzi un scârţâit de uşă, in prag o doamnă la vreo 55-60 de ani, cu un şorţ alb si bonetă. Işi dădu seama că era vorba de menajeră. Nu ştia că iubirea vieţii lui are o situaţie materială atât de bună.

-          Buna ziua, o caut pe Romaniţa, sunt un amic.

-          Da, poftiti, cu o voce moale si blândă ce-i  aducea aminte de bunica lui. Aşteptaţi o clipă, fug sa anunţ că sunteţi aici. Dar, cine o caută?

-          Alexandru.

Numai bine,  avea timp sa studieze interiorul impunător, tablourile ce erau pe pereti, tapetul scump, scaunele imbrăcate in mătase. Un candelabru imens de cristal veghea deasupra unei mese intr-o cameră ce părea a fi sufrageria.

La un moment dat in capul scarii apare o fată blondă, era Silvia, prietena cea mai bună a Romaniţei, o recunoscuse din poze şi ea pe el. Coborâ in viteză spre el cu un zâmbet de uimire pe faţă. Nu-i venea să creadă că a făcut el asta pentru Romaniţa, că venise tocmai de la Timişoara pentru ea. Dintr-o dată zâmbetul parcă i se şterse de pe faţă ca şi cum ar fi văzut o nălucă.

-          Offf, Alexandru !!!

El amuţi, uimit de reacţia fetei, nu înţelegea.

-          Ce-i? Crezi ca nu se va bucura?

Fata il luă de mână, aproape cu lacrimi in ochi.

-          Vino dupa mine. E sus la ea in cameră. Se va bucura, sunt sigură.

Cu cât urcau treptele cu atat cerul parcă se prăbuşea pe el. Simţea. La primul etaj, intr-o cameră mare cu ferestre imense statea cineva in pat. Draperiile erau trase să nu intre lumina insă era de ajuns ca el să vadă. Nu ştia ce sa facă, ce să zică, înţepenise in pragul uşii. Ochii i se umplură de lacrimi, Romaniţa nu era aşa cum şi-o inchipuise.

-          Are leucemie, e pe moarte, zise Silvia cu o voce tremurândă.

Nu-i venea să creadă ce se întâmplă, el nu ştia nimic.

-          N-a vrut să-ţi spună să nu te întristezi, a sperat că va trăi şi că va avea o viaţă normal, că se va muta in Romania şi veţi avea o căsuţă şi un câine iar mai apoi doi copii frumoşi ca şi voi. Te iubea incredibil de mult, chiar dacă nu v-aţi văzut niciodată.

După 10 ani el incă o poartă in suflet şi incearcă să o regăsească in fiecare fată cu care are ocazia să vorbească pe twitter, chiar dacă acum are o familie, un copilaş, o viaţă normal şi fericită. Cu toate astea se întreabă şi acum cum ar fi fost dacă…

1. Sunt ffffoarte dezordonat, incep 10 lucruri deodata si nu termin nici unul;

2. Nu-mi plac legumele de nici o culoare in special ciapa (ceapa) fiarta, inca de mic mancam ciorba strecurata;

3. Nu-mi plac popii (si nu la poker ma refer);

4. Folosesc in exces uscatorul de par mai ales iarna;

5. Sunt prea aerian si nu pot fi cu picioarele pe pamant niciodata;

6. Sunt obsedat de gadgeturi si tot ce apare nou (tre’ sa am, ca un copil);

7. Cand eram “tanar” ma imbatam dintr-o bere, acum pot sa beau 1 sticla de vodka lejer fara sa am nimic;

8. Am fost un programator foarte bun insa am reusit “performanta” sa ajung avocat si acum incerc sa-mi revin…

9. Inca am o fobie legata de paianjeni, gandaci si alte lighioane de genul…

10. Cateodata ma pierd si devin penibil, ma fastacesc, ma rosesc…daca nu sunt pe faza sa-mi revin sunt terminat.

Si inca una, bonus:

-biiine, biine, recunosc, pana acum cativa ani imi placeau filmele cu Steven Seagal si Andreea Balan.

Leapsa primita de la Crinutza merge catre Raul.

Later edit: mi s-a facut observatie ca am scris ciapa si nu ceapa..recunosc…cateodata ma grabesc si scriu aiurea…